CABOTINÍSM s.n. Cabotinaj. [< fr. cabotinisme]. substantiv neutrucabotinism
CABOTINÍSM s. n. atitudine, gest, apucătură de cabotin; cabotinaj. (< fr. cabotinisme) substantiv neutrucabotinism
CABOTINÍSM s. n. Atitudine, gest, apucătură de cabotin. – Din cabotin + suf. -ism. substantiv neutrucabotinism
cabotinísm s. n. substantiv neutrucabotinism
CABOTINÍSM s. n. Atitudine, gest, apucătură de cabotin (2); cabotinaj. – Cabotin + suf. -ism. substantiv neutrucabotinism
CABOTINÍSM s. n. Atitudine, gest, apucătură de cabotin. substantiv neutrucabotinism
cabotinism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cabotinism | cabotinismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | cabotinism | cabotinismului |
plural | — | — |