cabotin definitie

CABOTÍN, -Ă s.m. și f. Actor lipsit de talent (afectat și înfumurat); (p. ext.) cel care urmărește succese ușoare prin mijloace ieftine. [< fr. cabotin]. substantiv masculin și feminincabotin

CABOTÍN, -Ă I. s. m. f. 1. (în trecut, în Franța) actor ambulant. 2. actor lipsit de talent. ◊ (p. ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmărește să se facă remarcat. II. adj. prefăcut, fals, teatral. (< fr. cabotin) substantiv masculin și feminincabotin

CABOTÍN, -Ă, cabotini, -e, s. m. și f. Actor (sau actriță) fără talent, p. ext. persoană care prin mijloace ieftine urmărește succese ușoare. – Fr. cabotin. substantiv masculin și feminincabotin

*cabotín m. (fr. cabotin, dim. d. cabot, actoraș). Fam. Actor prost. Comediant ambulant. substantiv masculin și feminincabotin

cabotín s. m., pl. cabotíni substantiv masculin și feminincabotin

cabotín, -ă, cabotini, -e, s. m. și f. 1. Actor mediocru care urmărește succese ușoare prin mijloace facile; p. ext. persoană care încearcă să se remarce printr-o comportare teatrală. 2. (În trecut, în Franța) Actor ambulant. – Din fr. cabotin. substantiv masculin și feminincabotin

CABOTÍN, -Ă, cabotini, -e, s. m. și f. 1. Actor mediocru care urmărește succese ușoare prin mijloace facile; p. ext. persoană care încearcă să se remarce printr-o comportare teatrală. 2. (În trecut, în Franța) Actor ambulant. – Din fr. cabotin. substantiv masculin și feminincabotin

CABOTÍN, -Ă, cabotini, -e, s. m. și f. Actor (sau actriță) fără talent, care, din vanitate și cu mijloace ieftine, urmărește succese ușoare. Actorul fără de talent, care n-a jucat decît roluri de ultima mî.nă... ' E cabotinul ratat. ARDELEANU, D. 179. Toată durerea și sărăcia disimulate sub haina strălucită a cabotinului... apărea în toată goliciunea ei. ANGHEL, PR. 120. substantiv masculin și feminincabotin

cabotínă s. f., g.-d. art. cabotínei; pl. cabotíne substantiv masculin și feminincabotină