CABOTÁ vb. intr. a face cabotaj. (< fr. caboter) substantiv feminincabota
cabotare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cabotare | cabotarea |
plural | cabotări | cabotările | |
genitiv-dativ | singular | cabotări | cabotării |
plural | cabotări | cabotărilor |