cabotaj definitie

CABOTÁJ s.n. Navigație de-a lungul coastei de la un port la altul. [< fr. cabotage]. substantiv neutrucabotaj

CABOTÁJ s. n. navigație maritimă de-a lungul coastei între localități apropiate. (< fr. cabotage) substantiv neutrucabotaj

CABOTÁJ s. n. Navigație la distanță mică de-a lungul coastei (între porturile aceleiași țări). – Fr. cabotage. substantiv neutrucabotaj

cabotáj s. n., pl. cabotáje substantiv neutrucabotaj

CABOTÁJ, cabotaje, s. n. Navigație comercială de-a lungul coastei; transport naval de mărfuri între porturi apropiate. – Din fr. cabotage. substantiv neutrucabotaj

CABOTÁJ s. n. Navigație la distanță mică de-a lungul coastei. substantiv neutrucabotaj

*cabotágiŭ și (ob.) -áj n., pl. e (fr. cabotage, d. caboter, a face cabotaj, d. sp. cabo, cap, promontoriŭ; it. cabotaggio). Navigațiune comercială pe lîngă coaste orĭ de la cap la cap, foarte obișnuită în ainte [!] de invențiunea busoleĭ. substantiv neutrucabotagiŭ