CABLÁRE, cablări, s. f. Acțiunea de a cabla și rezultatul ei. – V. cabla. substantiv feminin cablare
CABLÁ vb. I. tr. A instala cabluri de telecomunicații. ♦ A face legătura (unui bloc, unei case etc.) cu un cablu de telecomunicații. [< fr. câbler]. verb tranzitiv cabla
CABLÁ vb. tr. 1. a instala cabluri de telecomunicații; a conecta la o rețea electrică, telefonică, tv. 2. a răsuci un ansamblu de fire de sârmă pentru a forma un cablu. (< fr. câbler) verb tranzitiv cabla
cablá (a ~) (ca-bla) vb., ind. prez. 3 cableáză verb tranzitiv cabla
CABLÁ, cablez, vb. I. Tranz. 1. A confecționa un cablu prin răsucirea sau împletirea firelor în mănunchiuri și unirea acestora între ele. 2. A așeza, a instala cabluri de telecomunicații. ♦ A face legătura (unei case, unei instituții etc.) cu un cablu de telecomunicații. – Din fr. câbler. verb tranzitiv cabla
| cablare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cablare | cablarea |
| plural | cablări | cablările | |
| genitiv-dativ | singular | cablări | cablării |
| plural | cablări | cablărilor | |