cîblă (cîble), s. f. – Vadră, măsură de capacitate pentru grîne, folosită în Mold. (sec. XV-XVIII) și egală cu o găleată sau patru ferdele. Sl. kŭbilŭ, din germ. Kübel (DAR). – Der. cîbărit, s. n. (dijmă în cereale și fructe). substantiv feminincîblă
cî́blă f., pl. e (vsl. kubĭlŭ, vgerm. kubil, ngerm. kübel, d. lat. cupella, mlat. și cupellus, dim. d. cupa, cupă. V. cĭublă). Vechĭ. O măsură de capacitate p. grîne și poame, găleată (patru ferdele). – Azĭ în Maram. chibăl, n., pl. ele (rut. kibel). substantiv feminincîblă
CABLÁ vb. I. tr. A instala cabluri de telecomunicații. ♦ A face legătura (unui bloc, unei case etc.) cu un cablu de telecomunicații. [< fr. câbler]. verb tranzitivcabla
CABLÁ vb. tr. 1. a instala cabluri de telecomunicații; a conecta la o rețea electrică, telefonică, tv. 2. a răsuci un ansamblu de fire de sârmă pentru a forma un cablu. (< fr. câbler) verb tranzitivcabla
cablá (a ~) (ca-bla) vb., ind. prez. 3 cableáză verb tranzitivcabla
CABLÁ, cablez, vb. I. Tranz. 1. A confecționa un cablu prin răsucirea sau împletirea firelor în mănunchiuri și unirea acestora între ele. 2. A așeza, a instala cabluri de telecomunicații. ♦ A face legătura (unei case, unei instituții etc.) cu un cablu de telecomunicații. – Din fr. câbler. verb tranzitivcabla
cabla verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cabla | cablare | cablat | cablând | singular | plural | ||
cablând | cablați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cablez | (să)cablez | cablam | cablai | cablasem | |
a II-a (tu) | cablezi | (să)cablezi | cablai | cablași | cablaseși | ||
a III-a (el, ea) | cablează | (să)cablai | cabla | cablă | cablase | ||
plural | I (noi) | cablăm | (să)cablăm | cablam | cablarăm | cablaserăm | |
a II-a (voi) | cablați | (să)cablați | cablați | cablarăți | cablaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cablează | (să)cableze | cablau | cablară | cablaseră |