cabaz definitie

cabáz (cabázi), s. m. – Bufon, paiață. Tc. hokkabaz (Șeineanu, II, 69; Lokotsch 880). Înv. – Der. cabazlîc, s. n. (glumă) din tc. hokkabazlik (Roesler 593). substantiv masculincabaz

CABÁZ, cabazi, s. m. (Înv.) Om poznaș, glumeț. – Tc. [hok]kabaz. substantiv masculincabaz

cabáz m., pl. jĭ (turc. [d. pers.] hokkabaz, care se joacă cu paharele, scamator). Vechĭ. Mold. Scamator. Fig. Bufon, poznaș. substantiv masculincabaz

cabáz (înv., reg.) s. m., pl. cabázi substantiv masculincabaz

cabaz m. Mold. scamator, caraghios: ia să vedem ce mâi scrie cabazul cel de Tache AL. [Turc. HOKKABAZ, lit. cel ce joacă cu pahare (silaba inițială, ca neintonată, a căzut în rostire)]. substantiv masculincabaz

CABÁZ, cabazi, s. m. (Înv. și reg.) Om poznaș, glumeț. – Din tc. [hok]kabaz. substantiv masculincabaz

CABÁZ, cabazi, s. m. (Învechit) Păcălici, poznaș. Ian să vedem ce-mi mai scrie cabazul cel de Tachi. Iar o fi ghidușii de-ale lui, că mai pepelea decît el, nici că s-a mai dat. ALECSANDRI, T. 658. substantiv masculincabaz