reduceri si promotii 2018
Definitie cabaniță - ce inseamna cabaniță - Dex Online

cabaniță definitie

cabániță (cabánițe), s. f. – Mantie (se spunea exclusiv de mantia de brocart cu fir de aur, distinctiv al domnitorilor din Moldova și Muntenia, dăruită de Sultan). Var. căbaniță, s. f. (suman). Tc. kapaniça, din per., arab. qaba, cf. caban (Șeineanu, II, 67); cf. bg., sb. kabanica. Var. circulă în Banat. substantiv feminin cabaniță

CABÁNIȚĂ, cabanițe, s. f. (Înv.) Manta scumpă, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități. – Bg., sb. kabanica (< tc.). substantiv feminin cabaniță

cabániță f., pl. e (bg. kabánica, sîrb. kabànica [dim. d. kàban, mantie], de unde și turc. kapaniča și kabanyča. V. cabană 1. Vechĭ. Mantie blănită cu samur și ornată cu fir de aur și sponcĭ cu diamante pe care sultanu o dăruĭa domnilor româneștĭ împreună cu cuca, sangeacu, topuzu și sabia cînd le acorda tronu. (Această investitură a durat pînă la 1832, cînd cabanița a fost înlocuită cu hervaneaŭa). Manta boĭerească în general. Azĭ. Ban.(căbániță și căbăníță). Manta țărănească (zeghe, chebe, zăbun). substantiv feminin cabaniță

cabániță (înv.) s. f., g.-d. art. cabániței; pl. cabánițe substantiv feminin cabaniță

cabaniță f. 1. odinioară, mantie domnească cu ceaprazuri de fir, blănită cu samur și împodobită, cu copce în briliante, ce Sultanul o da Domnilor la urcarea lor pe tron, odată cu sangiacul, topuzul și sabia (învestitura cu cabanița și cuca a ținut până la 1832): peste dulatna poloneză Lăpușneanu avea cabaniță turcească NEGR.; 2. azi, în Banat: zeghe sau zăbun țărănesc. [Turc. KABANIȚA; sensul 2 e luat din șârbește, unde vorba însemnează deopotrivă mantie boierească și haină țărănească]. substantiv feminin cabaniță

CABÁNIȚĂ, cabanițe, s. f. (Înv.) Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domn (la înscăunare) sau de boieri la solemnități. – Din bg., sb. kabanica. substantiv feminin cabaniță

CABÁNIȚĂ, cabanițe, s. f. (Învechit) Manta scumpă, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități. Urmau copiii de casă, toți feciori de boieri, îmbrăcați... cu caba­nițe de felurite stofe scumpe. ODOBESCU, S. A. 90. La zile mari, domnul îmbrăca cabanița, care era un fel de contoș cu ceaprazuri de fir și cu profiruri de samur. GHICA, S.501. Lăpușneanul... peste dulama poloneză de catifea stacojie, avea cabanița turcească. NEGRUZZI, S. I 148. substantiv feminin cabaniță

căbániță și căbăníță, V. cabaniță. substantiv feminin căbaniță

cabániță f., pl. e (bg. kabánica, sîrb. kabànica [dim. d. kàban, mantie], de unde și turc. kapaniča și kabanyča. V. cabană 1. Vechĭ. Mantie blănită cu samur și ornată cu fir de aur și sponcĭ cu diamante pe care sultanu o dăruĭa domnilor româneștĭ împreună cu cuca, sangeacu, topuzu și sabia cînd le acorda tronu. (Această investitură a durat pînă la 1832, cînd cabanița a fost înlocuită cu hervaneaŭa). Manta boĭerească în general. Azĭ. Ban.(căbániță și căbăníță). Manta țărănească (zeghe, chebe, zăbun). substantiv feminin cabaniță

cabániță f., pl. e (bg. kabánica, sîrb. kabànica [dim. d. kàban, mantie], de unde și turc. kapaniča și kabanyča. V. cabană 1. Vechĭ. Mantie blănită cu samur și ornată cu fir de aur și sponcĭ cu diamante pe care sultanu o dăruĭa domnilor româneștĭ împreună cu cuca, sangeacu, topuzu și sabia cînd le acorda tronu. (Această investitură a durat pînă la 1832, cînd cabanița a fost înlocuită cu hervaneaŭa). Manta boĭerească în general. Azĭ. Ban.(căbániță și căbăníță). Manta țărănească (zeghe, chebe, zăbun). substantiv feminin cabaniță

căbániță și căbăníță, V. cabaniță. substantiv feminin căbaniță

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cabaniță

cabaniță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cabaniță cabanița
plural cabanițe cabanițele
genitiv-dativ singular cabanițe cabaniței
plural cabanițe cabanițelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z