CABALÉTĂ s. f. (muz.) încheiere ritmică, plină de dinamism, a unei arii, a unui duet. (< it. caballetta) substantiv feminincabaletă
cabaletă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cabaletă | cabaleta |
plural | cabalete | cabaletele | |
genitiv-dativ | singular | cabalete | cabaletei |
plural | cabalete | cabaletelor |