cabadaíŭ m. (turc. kaba-daĭy, viteaz fals). Pazvangiŭ. substantiv masculincabadaiŭ
cabadaiu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cabadaiu | cabadaiul |
plural | cabadaii | cabadaiii | |
genitiv-dativ | singular | cabadaiu | cabadaiului |
plural | cabadaii | cabadaiilor |