cabadái (-i), s. m. – Fanfaron, lăudăros. Tc. kabadayi (DAR). Înv. (sec. XVIII). substantiv masculincabadai
cabadaiu m. voinic, viteaz (porecla ostașilor lui Pazvantoglu): feciori de boieri luară un fel de aer de căbădai GHICA. [Turc. CABA DAYI, lit. mojic și voinic]. substantiv masculincabadaiu
cabadai substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cabadai | cabadaiul |
plural | cabadai | cabadaii | |
genitiv-dativ | singular | cabadai | cabadaiului |
plural | cabadai | cabadailor |