căzător definitie

CĂZĂTÓR, -OÁRE, căzători, -oare, adj. Care cade. ◊ Stea căzătoare = meteor luminos care străbate atmosfera. – Din caz (prez. ind. al lui cădea) + suf. -(ă)tor. adjectiv căzător

căzătór, -oáre adj. Care cade. Stele căzătoare, meteor luminos care se vede noaptea străbătînd ceru. Caduc, peritor: cerbiĭ aŭ coarne căzătoare. Fig. Supus peiriĭ [!]: cele omeneștĭ îs căzătoare. adjectiv căzător

căzătór adj. m., pl. căzătóri; f. sg. și pl. căzătoáre adjectiv căzător

căzător a. care cade. adjectiv căzător

CĂZĂTÓR, -OÁRE, căzători, -oare, adj. Care cade. Cireșii ningeau căzătorii lor fulgi De albă și nobilă floare. COȘBUC, P. II 78. ◊ (Mai ales în e x p r.) Stea căză­toare = meteor luminos care străbate atmosfera. O stea căzătoare din cer, Ea mării ne-a spus sărutarea Și luntrei ne-a spus apoi marea, Iar luntrea ne-a spus la năier. COȘBUC, P. I 81. adjectiv căzător

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului căzător

căzător   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căzător căzătorul căzătoare căzătoarea
plural căzători căzătorii căzătoare căzătoarele
genitiv-dativ singular căzător căzătorului căzătoare căzătoarei
plural căzători căzătorilor căzătoare căzătoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z