căsătór m. (adj. verbal d. căsez, așez la casa luĭ). Vechĭ. Cap de familie. Soț, bărbat. substantiv masculin căsător
CĂSĂTORÍ, căsătoresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni prin căsătorie. – Din căsător (înv.). verb tranzitiv căsători
căsătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căsătorésc, imperf. 3 sg. căsătoreá; conj. prez. 3 să căsătoreáscă verb tranzitiv căsători
căsători v. 1. a uni pe un bărbat cu o femeie prin căsătorie: 2. fig. a asocia, a uni; 3. a lua de bărbat, de soție. [Din vechiu rom. căsătoriu, casnic, soț]. verb tranzitiv căsători
CĂSĂTORÍ, căsătoresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni prin căsătorie cu cineva. – Din căsător (înv. „soț” < casă1 + suf. -ător). verb tranzitiv căsători
CĂSĂTORÍ, căsătoresc, v b. IV. Refl. A se uni prin căsătorie; (despre femei) a se mărita, (despre bărbați) a se însura. Ș-apoi noi eram mai în vîrstă cînd ne-am căsătorit? ALECSANDRI, T. I 349. ♦ Tranz. (Rar) A uni, prin căsătorie; a fi de acord cu căsătoria fiicei sale (sau a fiului său). Am fete de căsătorit. ALECSANDRI, T. I 135. verb tranzitiv căsători
căsătorésc v. tr. (d. căsător). Unesc pin [!] căsătorie. V. refl. A te căsători cu cineva. V. însor, mărit. verb tranzitiv căsătoresc
A SE CĂSĂTORI a se arăci, a se hămui, a-și pune pirostriile. verb tranzitiv asecăsători
| căsători | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) căsători | căsătorire | căsătorit | căsătorind | singular | plural | ||
| căsătorind | căsătoriți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | căsătoresc | (să) căsătoresc | căsătoream | căsătorii | căsătorisem | |
| a II-a (tu) | căsătorești | (să) căsătorești | căsătoreai | căsătoriși | căsătoriseși | ||
| a III-a (el, ea) | căsătorește | (să) căsătoreai | căsătorea | căsători | căsătorise | ||
| plural | I (noi) | căsătorim | (să) căsătorim | căsătoream | căsătorirăm | căsătoriserăm | |
| a II-a (voi) | căsătoriți | (să) căsătoriți | căsătoreați | căsătorirăți | căsătoriserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | căsătoresc | (să) căsătorească | căsătoreau | căsătoriră | căsătoriseră | ||