cărunțit definitie

CĂRUNȚÍT, -Ă adj. v. încărunțit. adjectiv cărunțit

CĂRUNȚÍT, -Ă, cărunțiți, -te, adj. (Înv.) Încărunțit. – V. cărunți. adjectiv cărunțit

CĂRUNȚÍT, -Ă adj. v. încărunțit. adjectiv cărunțit

CĂRUNȚÍ vb. IV. v. încărunți. verb cărunți

cărunțì v. a (se) face cărunt, a începe părul s’albească. verb cărunțì

CĂRUNȚÍ, cărunțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A încărunți. [Var.: căruntá vb. I] – Din cărunt. verb cărunți

CĂRUNȚÍ vb. IV v. încărunți. verb cărunți

cărunțésc și încărunțésc v. intr. Devin cărunt. V. tr. Fac cărunt: m´aŭ încărunțit suferințele. verb cărunțesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cărunțit

cărunțit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cărunțit cărunțitul cărunți cărunțita
plural cărunțiți cărunțiții cărunțite cărunțitele
genitiv-dativ singular cărunțit cărunțitului cărunțite cărunțitei
plural cărunțiți cărunțiților cărunțite cărunțitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z