reduceri si promotii 2018
Definitie cărătoare - ce inseamna cărătoare - Dex Online

cărătoare definitie

cărătoáre2 (butoi) (pop.) s. f., g.-d. art. cărătórii; pl. cărătóri substantiv feminin cărătoare

CĂRĂTÓR, cărători, s. m. Hamal. ♦ Persoană care cară recolta. – Din căra + suf. -(ă)tor. substantiv masculin și feminin cărător

cărătór m. Care cară, cărăuș. substantiv masculin și feminin cărător

cărătór1 (persoană) (pop.) s. m., pl. cărătóri substantiv masculin și feminin cărător

cărătór2 (butoi) (pop.) s. n., pl. cărătoáre substantiv masculin și feminin cărător

cărător m. cel ce cară. substantiv masculin și feminin cărător

CĂRĂTÓR, cărători, s. m. Persoană care cară ceva; spec. hamal. – Căra + suf. -ător. substantiv masculin și feminin cărător

CĂRĂTÓR, cărători, s. m. Muncitor care cară greu­tăți, mărfuri, bagaje; hamal. Cei doi săpători Și doi cărători Lămpile pompează Și-așteaptă să vază Ce mare jivină În munte suspină. CORBEA, A. 34. Matrozii corăbiei și cărăiorii sau hamalii portului umblau in sus și in jos, ca furnicele. ODOBESCU, S. III 248. ♦ Persoană care cară recolta. Au venit cărătorii și m-au împuns cu țăpoaiele și m-au zvîrlit în car. ȘEZ. VII 73. substantiv masculin și feminin cărător

cărătoáre1 (persoană) (pop.) s. f., g.-d. art. cărătoárei; pl. cărătoáre substantiv masculin și feminin cărătoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cărătoare

cărătoare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cărătoare cărătoarea
plural cărători cărătorile
genitiv-dativ singular cărători cărătorii
plural cărători cărătorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z