căprioară definitie

CĂPRIOÁRĂ, căprioare, s. f. Animal rumegător sălbatic, mai mic decât cerbul, cu picioare subțiri, cu coarne mici (Capreolus capreolus).Lat. capriola. substantiv feminin căprioară

căprioáră f., pl. e (lat. capréola și capríola, dim. d. capra). Un fel de cerboaĭcă maĭ mică și foarte grațioasă. N´are coarne, ĭar căprioru are niște coarne micĭ cu cîte treĭ ramurĭ. substantiv feminin căprioară

căprioáră (că-pri-oa-) s. f., g.-d. art. căprioárei; pl. căprioáre substantiv feminin căprioară

căprioară f. 1. capră mică; 2. femeiușcă căpriorului; 3. capră neagră. [Lat. KAPREOLA]. substantiv feminin căprioară

CĂPRIOÁRĂ, căprioare, s. f. Femela căpriorului, fără coarne, mai mică decât acesta. [Pr.: -pri-oa-] – Lat. capriola. substantiv feminin căprioară

CĂPRIOÁRĂ, căprioare, s. f. Animal rumegător sălbatic din familia cerbului, mai mic decît acesta, care trăiește în pădurile de dealuri și de șes. Căprioara se opri între mesteceni, în iarbă naltă, într-o adiere de răcoare ce începea să alunge miresmele calde încă ale florilor sălbatice. SADO­VEANU, O. III 364. Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pămîntului, căprioara stă jos lîngă iedul ei. GÎRLEANU, L. 25. Ieșind de prin pădure, Căprioarele pe creste Vor căta prin văi de este Pace la izvor. COȘBUC, P. I 316. Iată că într-o dumbrăvioară El zărește-o căprioară. ALEC­SANDRI, P. II 89. M-oi duce... în codruțul cu izvoare Și cu mîndre căprioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290. – Pronunțat: -pri-oa-. substantiv feminin căprioară

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului căprioară

căprioară   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căprioa căprioara
plural căprioare căprioarele
genitiv-dativ singular căprioare căprioarei
plural căprioare căprioarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z