reduceri si promotii 2018
Definitie căpia - ce inseamna căpia - Dex Online

căpia definitie

capiu, -ie, capii adj. năuc, zăpăcit adjectiv capiu

CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie. adjectiv capiu

cápiŭ, -e adj. (d. capie, s. f.). Nebun, zăpăcit. – În est cápchiŭ. adjectiv capiŭ

cápiu [piu pron. pyu] adj. m., f. cápie (-pi-e); pl. m. și f. cápii adjectiv capiu

càpiu a. amețit, nebun: acolo șade o măiastră și oricine merge la dânsa, se întoarce capiu ISP. [V. capie]. adjectiv càpiu

CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, caprine) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie. adjectiv capiu

CÁPIU, -IE, capii, adj. 1. (Despre animale) Atins de capie. Oaie capie. 2. Fig. (Despre oameni) Năuc, buimac, zăpăcit; nebun. D-ar fi de țîță, și tot n-ar fi așa de proastă și capie. Zi-i făptură sucită și pace bună! DELAVRANCEA S.31. Acolo șade o măiastră, și oricine merge la dînsa se întoarce capiu. ISPIRESCU, L. 278. ◊ E x p r. A umbla capiu = a umbla ca nebunii, fără nici un scop. Umbla capiu pînă-n seară. PANN, P. V. I 156. adjectiv capiu

cápia (soi de ardei) (-pi-a) s. m., pl. cápia invariabil capia

CÁPIA, capia, s. m. Ardei (roșu) lung. ◊ (Adjectival) Ardei capia. – Din bg. kapis. invariabil capia

cápie f. (vsl. káplĭa, picătură. Cp. cu dambla). Un fel de turbare a oilor. – În est cápchie. V. răsfug. substantiv feminin capie

cápie (boală) (-pi-e) s. f., art. cápia (-pi-a), g.-d. cápii, art. cápiei substantiv feminin capie

cápie (cápii), s. f. – Boală a ovinelor, amețeală. Sl. kaplja (Cihac, II, 39; Loewe 70; DAR). – Der. căpia, vb. (despre animale, a se îmbolnăvi; a se țicni, a o lua razna); căpială, s. f. (capie, amețeală); căpietură, s. f. (capie); capiu, adj. (bolnav de capie; îndobitocit). substantiv feminin capie

CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor și cailor (provocată de localizarea la creier a teniei), care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate. ♦ Animal care suferă de această boală. – Comp. v. sl. kapija. substantiv feminin capie

càpie f. 1. boală de creer a oilor care le face de se tot învârtesc pe loc cu mișcări convulzive până amețesc; 2. fig. mânie nebună, turbare de necaz. [Slav. KAPLIA, gută, lit. picătură (v. dambla); Mold. capchie: căpierea e concepută ca o paralizie cerebrală]. substantiv feminin càpie

CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor și caprinelor (provocată de localizarea teniei în creier) care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate; cenuroză, căpială. ♦ Animal care suferă de această boală. – Cf. sl. kapija. substantiv feminin capie

CÁPIE s. f. Boală a ovinelor și bovinelor, provocată de fixarea embrionului unui vierme în centrii nervoși și care se manifestă prin amețeli, prin convulsii, prin mișcări grăbite și dezordonate. Ca prinși de capie, [boii] nu luau sama la izbituri. CAMILAR, N. II 47. substantiv feminin capie

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. – Din capiu. verb căpia

căpiá, căpiez, vb. intranz. – 1. (despre ovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. (fig.) A înnebuni, a se țicni, a turba (Bud 1908). – Din capie „boală a ovinelor” (cf. sl. kapija). verb căpia

căpiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 căpiáză, 1 pl. căpiém (-pi-em); conj. prez. 3 să căpiéze; ger. căpiínd (-pi-ind) verb căpia

căpià v. a avea amețeală, a înebuni: ce, ai căpiat ? verb căpià

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se zăpăci, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu. verb căpia

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. I n t r a n z. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Familiar, despre oameni), A se scrînti, a se țicni, a înnebuni. Ați căpiat? se stropși el către cei doisprezece [oameni]. CAMILAR, T. 74. Ce vorbești, bărbate? ori ai căpiat astăzi? ISPIRESCU, L. 268. – Pronunțat: -pi-a. verb căpia

căpiéz v. intr. (d. capie). Mă îmbolnăvesc de capie. Fig. Iron. Înebunesc, turbez: aĭ căpiat, măĭ? V. tr. Lasă-mă în pace, că m´aĭ căpiat. – În est căpchiez. verb căpiez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului căpia

căpia   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) căpia căpiere căpiat căpiind singular plural
căpiind căpiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) căpiez (să) căpiez căpiam căpiai căpiasem
a II-a (tu) căpiezi (să) căpiezi căpiai căpiași căpiaseși
a III-a (el, ea) căpia (să) căpiai căpia căpie căpiase
plural I (noi) căpiem (să) căpiem căpiam căpiarăm căpiaserăm
a II-a (voi) căpiați (să) căpiați căpiați căpiarăți căpiaserăți
a III-a (ei, ele) căpia (să) căpieze căpiau căpia căpiaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z