reduceri si promotii 2018
Definitie căpetenie - ce inseamna căpetenie - Dex Online

căpetenie definitie

căpeténie f. (d. capăt, capete). Cap, căpitan, căpitănie, șef, comandant: căpetenie de soldațĭ, de hoțĭ. Lucru de căpetenie, lucru principal. – În est căpi-. substantiv feminin căpetenie

căpeténie (-ni-e) s. f., art. căpeténia (-ni-a), g.-d. art. căpeténiei; pl. căpeténii, art. căpeténiile (-ni-i-) substantiv feminin căpetenie

căpetenie f. cap, comandant: căpetenie de ostași; de căpetenie, principal: lucru de căpetenie. [Derivat din cap, pl. capete, cu sufixul enie]. substantiv feminin căpetenie

CĂPETÉNIE, căpetenii, s. f. Persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant. ◊ Loc. adj. De căpetenie = de frunte, principal; fundamental. [Var.: (reg.) căpiténie s. f.] – Cap1 + suf. -enie. substantiv feminin căpetenie

CĂPETÉNIE, căpetenii, s. f. Persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant. Să nu credeți însă că Jap ajunsese acum un fel de căpetenie de hoți. GALACTION, O. I 309. Se lăuda în toate părțile că el ar cînta mai frumos decît căpetenia căpeteniilor de cîntăreți, Apolon. ISPIRESCU, U. 109. ◊ Loc. adj. De căpetenie = de frunte, principal. Slujba lui de căpetenie era să ducă în toată dimineața cîte un mănunchi de flori la cele trei fete. ISPIRESCU, L. 164. – Variantă: (Mold.) capiténie (CREANGĂ, P. 48, NEGRUZZI, S. I 196) s. f. substantiv feminin căpetenie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului căpetenie

căpetenie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpetenie căpetenia
plural căpetenii căpeteniile
genitiv-dativ singular căpetenii căpeteniei
plural căpetenii căpeteniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z