reduceri si promotii 2018
Definitie căpețea - ce inseamna căpețea - Dex Online

căpețea definitie

CĂPEȚEÁ, căpețele, s. f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și de ale cărei capete inferioare sunt prinse zăbalele. [Var.: (reg.) căpițeá s. f.] – Din căpețel. substantiv feminin căpețea

căpețeá s. f., art. căpețeáua, g.-d. art. căpețélei; pl. căpețéle, art. căpețélele substantiv feminin căpețea

CĂPEȚEÁ, căpețele, s. f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [Var.: (reg.) căpițeá s. f.] – Refăcut din căpețele (pl. lui căpețel) + suf. -ea. substantiv feminin căpețea

CĂPEȚEÁ, căpețele, s. f. Parte a frîului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și de ale cărei capete inferioare sînt prinse zăbalele. – Variante: căpițeá (ALECSANDRI, T. 397), căpețeálă s. f. substantiv feminin căpețea

căpițele f. pl. V. căpețeală: banu-s proprele, nici căpițele AL. substantiv feminin căpițele

căpețeálă f., pl. elĭ (din căpețele, pl. luĭ căpețel. V. căpăstru). Frîu caluluĭ de ham. (Se compune din maĭ multe curele care cuprind capu caluluĭ și une-orĭ și doŭă clape numite ochelarĭ). – Și căpețea, pl. ele, și căpițeală. – Vechĭ. Capitel (la o coloană). Capitul (la o carte). V. bașlic. substantiv feminin căpețeală

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului căpețea

căpețea   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpețea căpețeaua
plural căpețele căpețelele
genitiv-dativ singular căpețele căpețelei
plural căpețele căpețelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z