căpătat definitie

CĂPĂTÁT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană. ◊ Loc. adj. De căpătat = primit în dar, obținut prin cerșit. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului. adjectiv căpătat

căpătát s. n. adjectiv căpătat

CĂPĂTÁT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului. – V. căpăta. adjectiv căpătat

CĂPĂTÁT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană; (rar) obiectele sau banii obținuți prin cerșit. Venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. Dar căpă­tatul era foarte rar și neînsemnat. GALACTION, O. I 311.Loc. adj. De căpătat = primit în dar, obținut prin cerșit. Copiii, gătiți în vechituri de căpătat... VLA­HUȚĂ, la TDRG. Se duse cu pîinea de căpătat. PANN, P. V. III S9. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară sau să adune de la alții cele necesare traiului. V. cerși. Tată-său... umbla după căpătat. CREANGĂ, A. 92. Să îmbli prin sat După căpătat. ȘEZ. I 9. A trăi din căpătate = a trăi din ceea ce capătă de la alții. – Formă gramaticală: (în expr.) căpătate. adjectiv căpătat

2) cápăt, a căpătá v. tr. (lat. cápito, -táre, d. cápere, captum, a apuca. – Capețĭ; să capețĭ, să capete. V. scapăt): Obțin, dobîndesc, primesc (maĭ ales de pomană): a căpăta un gologan. A o căpăta, a o păți, a da de dracu: astîmpără-te, c' aĭ s' o capețĭ! V. refl. Mă aleg cu, obțin, cîștig: m' am căpătat c' un franc, c' o bătaĭe, cu nasu rupt. – Barb. după germ. bekommen (Trans. Buc.) aicĭ se capătă vin, rom. corect: aicĭ se vinde, se oferă, se află, este vin. – La Cant. încápăt. verb tranzitiv capăt

căpătá, V. capăt 2. verb tranzitiv căpăta

căpătà v. a dobândi, a primi din întâmplare. [Lit. a veni la capăt]. verb tranzitiv căpătà

căpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cápăt, 2 sg. cápeți, 3 cápătă, 1 pl. căpătắm; conj. prez. 3 să cápete verb tranzitiv căpăta

căpătá (cápăt, căpătát), vb.1. A obține, a căpăta. – 2. A primi de pomană. – 3. (Trans. de Vest). A culege, a recolta. Lat. *capĭtāre, de la cāput „capital” (Pușcariu 973; Candrea-Dens., 241; REW 1635; Philippide, II, 635); cf. alb. kapëtoń, it. capitare „a ajunge” și der. romanici de la *accapĭtāre (prov. acaptar „a-și spori capitalul”, fr. achever „a termina”, v. sp. acabdar). Totuși, DAR are îndoieli în legătură cu această der., întemeindu-se pe faptul că acest cuvînt nu apare în texte vechi. Criteriul său nu pare decisiv. Pe de altă parte, cuvîntul este cu siguranță pop., și nu are nimic a face cu mag. kapni „a obține” (cf. rom. căpui), propus de DAR. După ipoteza abandonată a lui Crețu 309, ar fi reprezentant al lat. captāre. Cf. scăpăta. verb tranzitiv căpăta

CĂPĂTÁ, cápăt, vb. I. Tranz. 1. A obține, a primi. 2. A câștiga; a dobândi. – Lat. capitare. verb tranzitiv căpăta

CĂPĂTÁ, cápăt, vb. I. Tranz. 1. A obține un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană). ◊ Loc. adj. De căpătat = primit de pomană, obținut prin cerșeală. 2. A câștiga; a agonisi; a dobândi prin... – Lat. pop. capitare. verb tranzitiv căpăta

CĂPĂTÁ, cápăt, vb. I. T r a n z. 1. A obține ceva (în urma unei solicitări sau a unei stăruințe). Am venit înaintea judecății să capăt dreptate. CREANGĂ, A. 147 ♦ A primi în dar. își băgă hainele cele frumoase ce le că­pătă în dăsagi. ISPIRESCU. L. 308. 2. A cîștiga, a obține, a agonisi ceva (în urma unui efort sau a unei străduințe). Un copil orfan... a plecat prin lumea mare, cum pleacă omul necăjit să-și capete pînea de toate zilele. RETEGANUL, P. III 27. Aduce piatra la mine și i-o plătesc cît nu face; ba încă sini bucuros că o pot căpăta. CREANGĂ, P. 218. Dragoste, cum te-aș lua, Numai de te-aș căpăta. JARNÍK-BÎRSEANU,78. 3. A primi ceva (în urma unor împrejurări indepen­dente de efortul subiectului). De la cine ai căpătat tu scrisoarea asta? EMINESCU, N. 76. Mi-am pus, zău, peană uscată, De la tine căpătată. JARNÍK-BÎRSEANU,116. ♦ A se alege cu ceva. Cînd capăt o notă proastă la domnul Gherman, mi-a zis el, apoi mă duc acolo și stau cu undița. SADOVEANU, N. F. 41. 4. (Cu privire la calități, stări etc.) A dobîndi. O largă dezvoltare a căpătat în anii democrației populare munca artistică de mase organizată de sindicate în rîndul muncitorilor și funcționarilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 1/3. Îi trebui mult pînă să-și capete iar gustul de vorbă. CAMILAR, TEM. 33. Înăuntrul acestor munți, în care Oltul ajunge un rîu lung de o sută de kilo­metri, valea lui capătă înfățișarea unui măreț șantier. BOGZA, C. O. 176. verb tranzitiv căpăta

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului căpătat

căpătat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpătat căpătatul căpăta căpătata
plural căpătați căpătații căpătate căpătatele
genitiv-dativ singular căpătat căpătatului căpătate căpătatei
plural căpătați căpătaților căpătate căpătatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z