căpățânos definitie

CĂPĂȚÂNÓS, -OÁSĂ, căpățânoși, -oase, adj. 1. (Rar., adesea peior.) Cu capul mare. 2. Fig. Încăpățânat; greu de cap. – Din căpățână + suf. -os. adjectiv căpățânos

căpățînós, -oásă adj. (d. căpățînă). Iron. Cu capu mare. Fig. Încăpățînat. Prost. V. căpos, țestos. adjectiv căpățînos

căpățânós (fam.) adj. m., pl. căpățânóși; f. căpățânoásă, pl. căpățânoáse adjectiv căpățânos

căpățănos a. 1. cu capul mare; 2. fig. gros de cap, prost. adjectiv căpățănos

CĂPĂȚÂNÓS, -OÁSĂ, căpățănoși, -oase, adj. 1. (Fam.) Cu capul mare. 2. Fig. Încăpățânat; greu de cap. – Căpățână + suf. -os. adjectiv căpățânos

CĂPĂȚINÓS, -OÁSĂ adj. v. căpățînos. adjectiv căpăținos

CĂPĂȚÎNÓS, -OÁSĂ, căpățînoși, -oase, adj. 1. (Rar, de obicei peiorativ) Cu capul mare. A venit cu Vasilica, Frumușica, căpățînoasa. TEODORESCU, P. P. 124. ◊ F i g. Dincoace muntele, namilă naltă, Căpățînoasă, cu creasta de cremene. DEȘLIU, G. 26. 2. Fig. Încăpățînat, greu de cap. De ce ești căpățînos și nu vrei să înțelegi? CARAGIALE, O. I 377. – Variantă: căpăținós, -oásă (SADOVEANU, P. M. 200) adj. adjectiv căpățînos

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului căpățânos

căpățânos   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpățânos căpățânosul căpățânoa căpățânoasa
plural căpățânoși căpățânoșii căpățânoase căpățânoasele
genitiv-dativ singular căpățânos căpățânosului căpățânoase căpățânoasei
plural căpățânoși căpățânoșilor căpățânoase căpățânoaselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z