căniță definitie

CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană. substantiv feminin căniță

căníță s. f., g.-d. art. căníței; pl. căníțe substantiv feminin căniță

CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană2. – Cană + suf. -iță. substantiv feminin căniță

CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui c a n ă. Pe o măsuță... fumega, în cănițe, vin fiert cu mirodenii. SADOVEANU, O. V 167. ♦ Conținutul unei căni mici. Frunză verde peliniță, Und’te duci tu, mă: Gheorghiță?...Săbeau vin... Șapte ocă ș-o căniță. SEVASTOS, C. 258. – Pl. și: (regional) căniți (SADOVEANU, O. VII 81). substantiv feminin căniță

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului căniță

căniță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căniță cănița
plural cănițe cănițele
genitiv-dativ singular cănițe căniței
plural cănițe cănițelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z