cămășuică definitie

cămáșe (vest) f., pl. ășĭ, și căméșă (est) pl. ĭ (lat. camísia, it. camiscia și camicia, fr. chemise, sp. pg. camisa). Îmbrăcăminte de pînză care acopere [!] partea de sus a corpuluĭ și care se poartă pe pele [!] (V. izmene). Coajă care se formează pe lichide (vin ș. a.) orĭ pe unele lucrurĭ. Placentă, căiță pelița [!] în care se naște copilu. – Dim. -uță, pl. e, și -uĭcă, pl. ĭ. substantiv feminin cămașe

CĂMĂȘÚICĂ, cămășuici, s. f. Cămășuță. – Din cămașă + suf. -uie + -că. substantiv feminin cămășuică

cămășúică s. f., g.-d. art. cămășúicii; pl. cămășúici substantiv feminin cămășuică

CĂMĂȘÚICĂ, cămășuici, s. f. Cămășuță. – Cămașă + suf. -uică. substantiv feminin cămășuică

CĂMĂȘÚICĂ, cămășuici, s. f. Diminutiv al lui c ă m a ș ă (1). (Atestat în forma regională cămeșuică) Toți de-a rînâul îmbrăcați cu cămeșuici cusute cu bibiluri... cu bondițe mîndre, cu ițari de țigaie și încălțați cu opincuțe, spălați curat și pieptănați. CREANGĂ, A. 75. Bate pînza la izvoare, Și cu dînsa fata-și coasă Cămeșuică de mireasă. ALECSANDRI, T. 273. – Variantă: (Mold.) cămeșuícă s. f. substantiv feminin cămășuică

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cămășuică

cămășuică   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cămășuică cămășuica
plural cămășuici cămășuicile
genitiv-dativ singular cămășuici cămășuicii
plural cămășuici cămășuicilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z