călțun definitie

călțún (călțúni), s. m.1. Încălțăminte de pânză. – 2. Ciorap. – 3. Pantof. – Var. colțun. It. calzone, pe filieră comercială, probabil prin intermediul ngr. ϰαλπσούνι, sau bg. kalcun (REW 1495; Densusianu, GS, VI, 363). – Der. călțunar, s. m. (pantofar; la nuntă, două rude ale mirelui care îl însoțesc la mireasă acasă, ducîndu-i darurile); călțunăreasă, s. f. (rudă a mirelui, care îi duce darurile); călțunaș, s. m. (ciorap de copil; violetă, Viola adorata; condurul-doamnei, Tropaeolum maius; plantă asemănătoare cu gura-leului, Antirrhinum maius; plăcintă de casă, umplută cu brînză sau marmeladă). După Capidan, Raporturile, 203, bg. provine din rom. substantiv masculin călțun

CĂLȚÚN, călțuni, s. m. 1. (Înv. și pop.) Încălțăminte de sărbătoare (asemănătoare cu cizmele). 2. Compus: călțunul-doamnei = plantă erbacee cu flori galbene (Geum urbanum).Ngr. kaltsouni (< it.). substantiv masculin călțun

călțún1 (cizmă) (înv., pop.) s. m., pl. călțúni substantiv masculin călțun

călțún2 (ciorap) v. colțún substantiv masculin călțun

colțún/călțún2 (ciorap) (înv., pop.) s. m., pl. colțúni/călțúni substantiv masculin colțun

călțún m. (ngr. kaltsúni și kartsúni, d. it. calzoni, pantalonĭ [calza, cĭorap], de unde și fr. caleçons, izmene; bg. d. ngr. kalcun. V. încalț, calțavetă. Cp. cu păun și săpun). Cor. Încălțăminte. Vest. Cĭorap mare țărănesc. Est (colțun). Cĭorap. substantiv masculin călțun

călțun m. 1. Mold. ciorap; 2. câlțunu Doamnei sau papucu Doamnei, plantă de grădină, cultivată pentru frumoasele sale flori (Geum rivale). [Vechiu rom. călțun, pantof = lat. *CALCEONEM (din CALX, călcâiu)]. substantiv masculin călțun

CĂLȚÚN2 s. m. v. colțun. substantiv masculin călțun

COLȚÚN, colțuni, s. m. 1. (Reg.) Ciorap. 2. Compus: colțunul-popii sau colțunii-popii = plantă erbacee mică, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită (Viola silvestris). [Var.: (1) călțun s. m.] – Din ngr. kaltsúni. substantiv masculin colțun

CĂLȚÚN1, călțuni, s. m. 1. (Înv. și pop.) Încălțăminte de sărbătoare (asemănătoare cu cizmele); ciorap de lână. 2. Compus: călțunul-doamnei = plantă erbacee din familia rozaceelor, înaltă de 10-15 cm, cu flori galbene cu vinișoare violete; cerențel (Geum urbanum). – Din ngr. kalstóni (după încălța). substantiv masculin călțun

CĂLȚÚN, călțuni, s. m. (Mai ales la pl.) 1. (Învechit și popular) încălțăminte de sărbătoare, un fel de cizme. Lua-voi... Călțuni lați... Și la horă merge-voi. TEO­DORESCU, P. P. 87. 2. Compus: călțunul-doanmei = plantă erbacee din familia rozaceelor, cu flori galbene (Geum urbanum); cerențel. substantiv masculin călțun

călțúnul-doámnei (plantă) s. m. art. substantiv masculin călțunuldoamnei

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului călțun

călțun   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular călțun călțunul
plural călțuni călțunii
genitiv-dativ singular călțun călțunului
plural călțuni călțunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z