călăuz definitie

CĂLĂÚZ s. m. v. călăuză. substantiv masculin călăuz

călăúz (est) m., pl. și călăúză (vest) f., pl. e (turc. kelauz, kulauz, kulaghuz; sîrb. ung. pol. kalauz). Conductor, ghid, acela care te conduce pin [!] locurĭ neumblate de tine. substantiv masculin călăuz

călăuz (călăuză) m. 1. cel ce conduce pe altul spre a-i arăta drumul: râul cel de stele e călăuzul tainic AL.; 2. fig. cel ce povățuiește pe altul în vieață, în afaceri. [Turc. KALAUZ]. substantiv masculin călăuz

CĂLĂÚZ s. m. v. călăuză. substantiv masculin călăuz

CĂLĂÚZ s. m. v. călăuză. substantiv masculin călăuz

CĂLĂÚZĂ, călăuze, s. f. 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și spre a-i da indicațiile sau explicațiile necesare; ghid. 2. Persoană care îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător. 3. Îndreptar, ghid. [Var.: călăúz s. m.] – Din tc. kılavuz, ngr. kalaúzis. substantiv masculin călăuză

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului călăuz

călăuz   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular călăuz călăuzul
plural călăuzi călăuzii
genitiv-dativ singular călăuz călăuzului
plural călăuzi călăuzilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z