călărie definitie

CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea sau arta de a călări. – Din călare + suf. -ie. substantiv feminincălărie

călăríe f. Arta de a călări: cal de călărie. Acțiunea de a călări: călăria e plăcută. substantiv feminincălărie

călăríe s. f., art. călăría, g.-d. călăríi, art. călăríei substantiv feminincălărie

călărie f. 1. arta de a umbla călare; 2. deprinderea calului la șea: cal de călărie. substantiv feminincălărie

CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea de a călări; călărit. ♦ Arta de a călări. ♦ Ramură sportivă care constă în conducerea calului din poziția încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.; echitație. – Călare + suf. -ie. substantiv feminincălărie

CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea sau arta de a călări. Pantaloni de călărie.Care muncă mi-e mai dragă? Munca cea de haiducie, Pistoale de Veneție Și cal bun de călărie. ALECSANDRI, P. P. 290. substantiv feminincălărie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicălărie

călărie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular călărie călăria
plural
genitiv-dativ singular călării călăriei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z