reduceri si promotii 2018
Definitie căință - ce inseamna căință - Dex Online

căință definitie

CĂÍNȚĂ, căințe, s. f. Părere de rău, regret, remușcare. – Din căi + suf. -ință. substantiv feminin căință

căínță f., pl. e și (est) ĭ. Regret al faptelor mele. substantiv feminin căință

căínță s. f., g.-d. art. căínței; pl. căínțe substantiv feminin căință

căință f. 1 durere pentru săvârșirea unui păcat: după căință pocăința; 2. părere de rău de a fi făcut sau nu ceva. substantiv feminin căință

CĂÍNȚĂ, căințe, s. f. 1. Regret, remușcare. 2. (Bis.) Durere a sufletului și repulsie față de păcatele săvârșite, împreună cu hotărârea de a nu mai păcătui în viitor. – Căi + suf. -ință. substantiv feminin căință

CĂÍNȚĂ, căințe, s. f. Părere de rău, regrer, remușcare. Ochii mei înoată-n lacrimi de căință. IOSIF, T. 221. Inima-i sîngera, răsipită în tîrzii și zadarnice căințe. ODOBESCU, S. III 209. substantiv feminin căință

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului căință

căință   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ință ința
plural ințe ințele
genitiv-dativ singular ințe inței
plural ințe ințelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z