cățeli definitie

CĂȚELÍ, pers. 3 cățelește, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. (Despre cățele, lupoaice, vulpi) A se împerechea. 2. (Despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. – Din cățel. verb cățeli

!cățelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cățeléște, imperf. 3 sg. se cățeleá; conj. prez. 3 să se cățeleáscă verb cățeli

cățelì v. 1. a se inflama și propaga (vorbind de un absces); 2. a se împreuna (vorbind de câini). verb cățelì

CĂȚELÍ, pers. 3 cățelește, vb. IV. Refl. 1. (Pop.; despre cățele, lupoaice, vulpi) A se împerechea. 2. (Reg.; despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. – Probabil lat. catullire (influențat de cățel, cățea). verb cățeli

CĂȚELÍ, pers. 3 cățelește, vb. IV. (Popular) 1. Tranz. (Despre cățele, lupoaice, vulpoaice) A puia, a făta. 2. (Despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. (Atestat în forma regională cățăli) Lui Potcoavă îi luceau ochii de arșița ce-avea în el. Se părea că rana cu pricina nu merge bine. « Bubă ce se cățălește », cugeta în sine cu mare spaimă uncheșul- Petrea. SADOVEANU, N. P. 21. verb cățeli

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului cățeli

cățeli   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cățeli cățelire cățelit cățelind singular plural
cățelind
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) (să) —
a II-a (tu) (să) —
a III-a (el, ea) cățelește (să) — cățelea cățeli cățelise
plural I (noi) (să) —
a II-a (voi) (să) —
a III-a (ei, ele) cățelesc (să) cățelească cățeleau cățeli cățeliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z