cățelandru definitie

CĂȚELÁNDRU, cățelandri, s. m. Cățel mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele). – Din cățel + suf. -andru. substantiv masculincățelandru

cățelándru m. și f., pl. e. Cățel saŭ cățelușă maĭ mare. substantiv masculincățelandru

cățelándru s. m., art. cățelándrul; pl. cățelándri, art. cățelándrii substantiv masculincățelandru

cățelandru m. cățel mai mare: puii vulpii se făcuse cățelandri ISP. substantiv masculincățelandru

CĂȚELÁNDRU, cățelandri, s. m. Cățel (I 1) mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele); cățelan. – Cățel + suf. -andru. substantiv masculincățelandru

CĂȚELÁNDRU, cățelandri, s. m. Cățel mai mare. Ți-am adus... un cățelandru pe care l-am ales dintre puii de ast’ toamnă ai Vidrei, cățeaua mea de vînătoare. SADO­VEANU, N. F. 14. De departe, de două ori a lătrat asupra duducăi Leona, încît dumneaei foarte s-a scîrbit de asemenea obrăznicie a cățelandrului. SADOVEANU, N. F. 35. Un cățelandru alb m-a întîmpinat cu larmă dușmănoasă. PETRESCU, S. 11. ♦ Pui mai mare al unor animale sălbatice asemănătoare cu cîinele. Cățelandru de vulpe. substantiv masculincățelandru

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicățelandru

cățelandru   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cățelandru cățelandrul
plural cățelandri cățelandrii
genitiv-dativ singular cățelandru cățelandrului
plural cățelandri cățelandrilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z