cățea definitie

1) cî́telea, V. cîtulea. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumecîtelea

2) cî́telea (de-a´n) loc. adv. Munt. A umbla de-a´n cîtelea, a umbla din răsputerĭ, pînă nu maĭ poțĭ. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumecîtelea

cî́tulea (al), a cî́ta adj. (d. cît). În ce rînd, în ce ordine: Al cîtulea e acest elev? – Al optulea din zece. – Și al cîtelea. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumecîtulea

cấtelea (al ~) pr. m., adj. pr. m., f. a cấta articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumecâtelea

CẤTELEA, CẤTA pron. interog., adj. interog. (Precedat de art. „al”, „a”, se întrebuințează în propoziții interogative pentru a afla locul pe care îl ocupă cineva sau ceva într-o ierarhie, într-o serie de ființe sau de lucruri de același fel) Al câtelea a reușit? A câta casă? [Var.: cấtea pron. interog., adj. interog. f.] – Câte + le + a. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumecâtelea

CÎ́TELEA, CÎ́TA num. nehot. (Precedat de art. « al », « a », se întrebuințează, în propoziții interogative, pentru a afla ce loc ocupă cineva sau ceva într-o serie de ființe sau de lucruri de același fel) Al cîtelea copil e la părinți? A cita casă? – Variantă: cîtea num. nehot. f. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumecîtelea

cățeá (cățéle), s. f.1. Femela cîinelui. – 2. Nume dat unui joc de copii. – 3. Dans tipic. – 4. Prostituată, femeie de moravuri ușoare. – 5. (Arg.) Gură. – Mr., megl. cățăuă, cățao. Lat. catella, cf. cățel. substantiv feminincățea

cățea, cățele s. f. 1. (peior.) gură. 2. (peior.) femeie rea. 3. (mil.) mitralieră. substantiv feminincățea

CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Fig. Epitet dat unei femei rele. ◊ Expr. Cățea de vreme = vreme rea. 3. Fig. (Argotic) Mitralieră. – Lat. catella. substantiv feminincățea

cățeá f., pl. ele (lat. catĕlla). Femeĭa cîneluĭ [!]. Fig. Fam. Raniță (V. cătușă). A da pe cineva cățeaŭa (adv.), a-l da de a dura, și (fig.) a-l bate răŭ. Ce cățea de vreme, de femeĭe, ce vreme, ce femeĭe rea! Țipă cățeaŭa (saŭ coteĭca) de ger, e foarte ger. substantiv feminincățea

cățeá s. f., art. cățeáua, g.-d. art. cățélei; pl. cățéle, art. cățélele substantiv feminincățea

cățea f. 1. femeiușcă câinelui; 2. fig. rea: pe așa cățea de vreme; 3. fam. trânteală: îl dară cățeaua ISP.; 4. un fel de horă țărănească. [Lat. CATELLA]. substantiv feminincățea

CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ◊ Expr. (Rar) Cățea de vreme = vreme rea, cumplită. 3. Fig. (Arg.) Mitralieră. – Lat. catella. substantiv feminincățea

CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela cîinelui. Am o cățea cu dinții, de oțel. CREANGĂ, P. 90. 2. F i g. Epitet dat unei femei rele. Mă iubii cu multă frică, Dar vecina, cățeaua, Mă pîrî către maica. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 187. ◊ E x p r. Cățea de vreme = vreme rea. Biata Bălașa!... Săracă lipită, bolnavă că nu se mai poate tîrî, văduvă, cu copilul gol-pușcă, pe așa cățea de vreme nu știu, zău, de și-o mai înnoda zilele. DELAVRANCEA S. 183. 3. (Argotic) Mitralieră. Pădurea tăcu, tăcură cîte utia și mitralierele de peste fluviu... Avan... au mai lătrat cățelele... mai spuse el, în timp ce Ionici Grigore îl învelea cu mantaua. CAMILAR, N. I 278. substantiv feminincățea

CÎ́TEA num. nehot. f. v. cîtelea. temporarcîtea

CẤTEA pron. interog., adj. interog. f. v. câtelea. temporarcâtea

CẤTELEA, CẤTA pron. interog., adj. interog. (Precedat de art. „al”, „a”, se întrebuințează în propoziții interogative pentru a afla locul pe care îl ocupă cineva sau ceva într-o ierarhie, într-o serie de ființe sau de lucruri de același fel) Al câtelea a reușit? A câta casă? [Var.: cấtea pron. interog., adj. interog. f.] – Câte + le + a. temporarcâtelea

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicățea

cățea   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cățea cățeaua
plural cățele cățelele
genitiv-dativ singular cățele cățelei
plural cățele cățelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z