cîrmîz s. m. – 1. Coșenilă (Coccus ilicis). – 2. Plantă (Phytolacca decandra). – 3. Materie colorantă roșie. – Mr. cîrmeze, megl. chirmiz. Tc. kirmiz, din arab. al-qirmiz (sp. alquermes, quermes), cf. Roesler 597; Șeineanu, II, 91; Lokotsch 1291; Ronzevalle 129; cf. ngr. ϰρεμέζι, alb. kërmës, bg. kŭrmuz. – Der. cîrmîziu (var. cîrmiziu, hermeziu), adj. (roșu-viu, stacojiu), din tc. kirmizi, cf. sp. carmesi, fr. cramoisi, it. carmasino (› mag. karmaszin, de unde, în Trans., carmajin, cărmăjin, s. n. „piele stacojie”). Der. neol. carmin, s. m., din fr. carmin. substantiv masculin cîrmîz
cârmấz1 (insectă, plantă) s. m. substantiv masculin cârmâz
cârmấz2 (colorant, sirop) s. n. substantiv masculin cârmâz
cîrmî́z m. (turc. kyrmyz, d. ar. kermazi, kirmĭzi, care vine d. scr. krmi-ja, produs de vermĭ [!], ngr. kremézi, it. cherrmisino, carmesino, chérmisi, crémisi, fr. cramoisi, kermès. V. carmajin). Un fel de cocinilă, (coccus ilicis și coccus polónicus), care trăĭește ca parazit pe un fel de stejar verde din regiunile Mediteraneĭ și a căruĭ femelă face, pe frunzele, ramurile și trunchĭu acestuĭ copac, niște bobițe roșiĭ care daŭ un roș foarte frumos. S. n., pl. urĭ. Aceste bobițe (care se vînd supt [!] numele de carmin). Cirmîz vegetal, rumeoară. – Și cîrmuz (Mold. sud). substantiv masculin cîrmîz
CÂRMẤZ s. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe în formă de bobițe mici roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie colorantă roșie, extrasă din fructele de cârmâz (1) sau din gogoșile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kirmız. substantiv masculin cârmâz
CÎRMÎ́Z (1, 2) s. m., (3) s. n. (Popular) 1. Plantă erbacee cu rădăcina foarte groasă, cu flori mici albe- roz, ale cărei fructe, în formă de bobițe roșii sau negre, servesc drept colorant (Pliytolacca decandra); rumeioară. 2. (Învechit) Insectă parazită care trăiește pe o specie de stejar și din ale cărei gogoși rotunde se extrage o vopsea roșie; coșenilă. 3. Materie colorantă roșie obținută din bobițele plantei descrise mai sus, sau din coșenilă; carmin. E-e-e... spuse Cocor an ridicîndu-se. Ian arată-ți mînile, cucoană... cu ce drept mănînci mămăligă pe lumea asta? Arată-ți mîniie... văd că ți-ai băgat unghiile în cîrmîz, ți le-ai boit. CAMILAR, TEM. 267. ◊ (Adjectival) Gidea șterse repede fierul cu postav cîrmîz și-i cercetă de-aproape ascuțișul. SADOVEANU, Z. C. 174. – Variantă: (3) cîrmúz (VLAHUȚĂ, N. 147) s. n. substantiv masculin cîrmîz
cârmâz n. coșenilă și sămânța din care se face o coloare roșie foarte vie. [Turc. KYRMYZ]. substantiv neutru cârmâz
cîrmîz s. m. – 1. Coșenilă (Coccus ilicis). – 2. Plantă (Phytolacca decandra). – 3. Materie colorantă roșie. – Mr. cîrmeze, megl. chirmiz. Tc. kirmiz, din arab. al-qirmiz (sp. alquermes, quermes), cf. Roesler 597; Șeineanu, II, 91; Lokotsch 1291; Ronzevalle 129; cf. ngr. ϰρεμέζι, alb. kërmës, bg. kŭrmuz. – Der. cîrmîziu (var. cîrmiziu, hermeziu), adj. (roșu-viu, stacojiu), din tc. kirmizi, cf. sp. carmesi, fr. cramoisi, it. carmasino (› mag. karmaszin, de unde, în Trans., carmajin, cărmăjin, s. n. „piele stacojie”). Der. neol. carmin, s. m., din fr. carmin. substantiv neutru cîrmîz
cîrmî́z m. (turc. kyrmyz, d. ar. kermazi, kirmĭzi, care vine d. scr. krmi-ja, produs de vermĭ [!], ngr. kremézi, it. cherrmisino, carmesino, chérmisi, crémisi, fr. cramoisi, kermès. V. carmajin). Un fel de cocinilă, (coccus ilicis și coccus polónicus), care trăĭește ca parazit pe un fel de stejar verde din regiunile Mediteraneĭ și a căruĭ femelă face, pe frunzele, ramurile și trunchĭu acestuĭ copac, niște bobițe roșiĭ care daŭ un roș foarte frumos. S. n., pl. urĭ. Aceste bobițe (care se vînd supt [!] numele de carmin). Cirmîz vegetal, rumeoară. – Și cîrmuz (Mold. sud). substantiv neutru cîrmîz
cârmâz | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cârmâz | cârmâzul |
plural | cârmâzi | cârmâzii | |
genitiv-dativ | singular | cârmâz | cârmâzului |
plural | cârmâzi | cârmâzilor |
cârmâz | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cârmâz | cârmâzul |
plural | cârmâzi | cârmâzii | |
genitiv-dativ | singular | cârmâz | cârmâzului |
plural | cârmâzi | cârmâzilor |