cârlionț definitie

cîrliónț m. (din cîrligonț, d. cîrlig. V. cîrlibonț). Cĭuf orĭ moț încovoĭat, ca zulufiĭ, saŭ ca percĭuniĭ (V. buclă). Penele cele încovoĭate de deasupra coadeĭ rățoĭuluĭ. Ĭal. Br. Cĭorpac, chipceag (forma ca laba gîșteĭ). – Și scîrlionț. În Vc. scărlăunț, în Meh. (s)cărlăonț. substantiv masculincîrlionț

cârliónț (-li-onț) s. m., pl. cârliónți substantiv masculincârlionț

cârlionț m. 1. buclă; 2. cârlig de pescuit. [Derivat din acelaș primitiv ca cârlig]. substantiv masculincârlionț

CÂRLIÓNȚ, cârlionți, s. m. Șuviță de păr răsucită în spirală; buclă, zuluf. [Pr.: -li-onț] – Et. nec. substantiv masculincârlionț

CÎRLIÓNȚ, cîrlionți, s. m. Șuviță de păr încrețită în spirală, în formă de inel; buclă, zuluf. Era foarte frumoasă, cu părul negru strălucitor strîns numai cîrlionți împrejurul capului. DUMITRIU, B. F. 144. Cirlionții blonzi, fini, care ii tivesc ca o umbră ceafa rotundă. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Pronunțat: -li-onț. substantiv masculincîrlionț

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicârlionț

cârlionț   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cârlio cârlionțul
plural cârlionți cârlionții
genitiv-dativ singular cârlio cârlionțului
plural cârlionți cârlionților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z