reduceri si promotii 2018
Definitie cârd - ce inseamna cârd - Dex Online

cârd definitie

cîrd (cîrduri), s. n.1. Grup de animale de același fel, turmă, mulțime. – 2. Ceată mare de oameni, mulțime. – 3. Zbor. – Mr. (gîrdel’u), megl. cărd. Sb. krd (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 42; Conev 57), din sl. krŭdo; cf. bg. kŭrd, cr. kèrd, slov. kèrdelo (cf. mr.), rut. kerd, kyrd.Der. cîrdui (var. încîrdui), vb. (a orîndui, a aranja, a pune în ordine; a forma un șir, a se pune la rînd; a se asocia, a se împrieteni); încîrdoși (var. încordoșa), vb. (a face companie, a însoți). substantiv neutru cîrd

cîrd n., pl. urĭ (sîrb. krd, vsl. kŭrdŭ. Cp. cu cĭurdă, cireadă). Ceată, droaĭe: cîrd de copiĭ, de mĭeĭ, de rațe. Cîrdurĭ-cîrdurĭ, cu cîrdu, cîte un cîrd, în cîrdurĭ: veneaŭ cîrdurĭ-cîrdurĭ. De un cîrd de vreme, de cît-va timp. A avea (a intra saŭ a te pune) în cîrd cu cineva, a avea, a face cu el (Cp. cu cîrcă): cu cîrcotașu să n´aĭ nimic în cîrd! V. crilă, haĭtă, vîjdoc. substantiv neutru cîrd

cârd s. n., pl. cấrduri substantiv neutru cârd

CÎRD, cîrduri, s. n. 1. Grup mare de animale (v. turmă, cireada) sau de păsări (v. stol) de același fel, care umblă împreună. [Lotca] era subțire, smolită și, cum zbura, parcă era o rață sălbatică negricioasă, rătăcită de cîrd. DUMITRIU, N. 289. Două cîrduri de oi urcau mărunt spre cîmpie. PREDA, Î. 143. Deasupra cerul e ca sineala și-n văzduhul luminos răsar din vreme în vreme cîrduri de cocoare. SADOVEANU, O. II 208. Un cîrd de porumbei se rotea pe aproape, dispărînd spre hambare. DUNĂREANU, N. 14. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte,Țipă cîrduri de cocori, Pribegind departe! IOSIF, V. 73. 2. Ceată de oameni (adunați la întîmplare sau mergînd în dezordine); grup. Pe la cîntatul cocoșilor de ziuă, femeile în cîrduri de cîte trei-patru trecuseră de mult apa Sucevei. CAMILAR, N. II 80. Lîngă drumuri, pe haturi, prin miriștile tocite, se văd cîrduri de copii. SP. POPESCU, M. G. 41. În curtea Unei case mari roiesc Cîrduri de copii zburdalnici... VLAHUȚĂ, O. A. 181. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) în cîrd (cu cineva) = a se asocia, a se întovărăși (cu cineva). Văzînd bietul popă că s-a pus în cîrd cu nebunii, începe s-o întoarcă la șurub. CREANGĂ, A. 95. ◊ (În comparații și metafore) Femeile... strînse cîrd... se dădură la o parte. CAMILAR, N. I 339. Fetele stau cîrd pe punte ziua toată. COȘBUC, P. I 172. Ce vă țineți cîrd Și intrați așa cîntînd? TEODO­RESCU, P. P. 129. 3. Mulțime, grămadă, șir (de ani, de zile, de vreme). De atunci a trecut un cîrd de vreme.Loc. adv. De la (sau de) un cîrd de vreme = de la o vreme încoace, de un timp încoace. De un cîrd de ani = de mai mulți ani. De un cîrd de ani, aproape în fiecare vară mă retrag in pașnicile singurătăți de la țară. DEMETRESCU, O. 147. substantiv neutru cîrd

-CARD Element secund de compunere savantă cu semnificația „(în legătură cu) inima, cord”. [< fr. -carde]. substantiv neutru card

CARD1 s. n. tip de cartelă magnetică prin care se pot face plăți cu mijloace electronice. (< engl. card) substantiv neutru card

cârd n. 1. aglomerație de câteva zecimi, până la o sută-două de capete de vite (subîmpărțire a turmei): cârd de boi, de vaci,de porci; 2. ceată, mulțime de ființe de aceeaș specie: un cârd de vulturi, de corbi; cârd de fete și neveste de la sat aduc merinde AL.; 3. grămadă: cu cârdul; 4. fig. de un cârd de vreme. [Serb. KRD (v. cireadă)]. substantiv neutru cârd

CÂRD, cârduri, s. n. 1. Grup mare de animale sau de păsări, de pești de același fel, care se află împreună. 2. (De obicei peior.) Ceată numeroasă de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) în cârd cu cineva = a se asocia, a se întovărăși cu cineva (în vederea unor acțiuni reprobabile). 3. (Fam.) Mulțime, șir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un cârd de vreme = de un timp încoace. Un cârd de ani = foarte mulți ani. – Din sb. krd. substantiv neutru cârd

-CÁRD2 elem. cardi(o)-. substantiv neutru card

*card s. n., pl. cárduri substantiv neutru card

CARD, carduri, s. n. Instrument bancar de forma unei cartele magnetice prin care clienții au acces la contul propriu, atunci când utilizează bancomatul; carte de credit; carte de debit; cartelă. – Din engl. card. substantiv neutru card

CARD, carduri, s. n. Instrument de plată pe suport magnetic, emis de o bancă sau alte instituții financiare autorizate, prin care deținătorul poate efectua diferite tranzacții. – Din engl. card. substantiv neutru card

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cârd

cârd   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cârd cârdul
plural cârduri cârdurile
genitiv-dativ singular cârd cârdului
plural cârduri cârdurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z