cârcioc definitie

cârcióc (cârciócuri), s. n. – Chichiță, tertip, cursă. – Var. cîrciog. Rus. kručjok (Scheludko, BA, I, 161; Bogrea, Dacor., IV, 856). – Der. cîrciogar (var. cîrciocar, cîrciobar, cîrciobaș, cîrciogaș, corciobar etc.), s. m. (certăreț, scandalagiu); cîrciocos, adj. (complicat, încurcat); cîrciogăresc, adj. (avocățesc); cîrciogărie, s. f. (subterfugiu, încurcătură). substantiv neutru cârcioc

cârcióg/cârcióc (tertip) (reg.) s. n., pl. cârcióguri/cârcíocuri substantiv neutru cârciog

CÂRCIÓC s. n. v. cârciog. substantiv neutru cârcioc

CÂRCIÓG, cărcioguri, s. n. (Reg.) Tertip, șiretlic. [Var.: cârcióc s. n.] – Din ucr. krucok. substantiv neutru cârciog

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cârcioc

cârcioc   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cârcioc cârciocul
plural cârciocuri cârciocurile
genitiv-dativ singular cârcioc cârciocului
plural cârciocuri cârciocurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z