câș definitie

cîș (cấșe), adj. – Ciung, infirm. Sl. kǫsŭ „fără coadă” (DAR), cf. bg. kăs „scurt”. adjectivcîș

1) cîș, -ă adj. (bg. kŭs, scurt, d. vsl. konsŭ, berc, cu coada tăĭată; sîrb. kus, berc. V. cotonog). Est. Cĭunt, cotonog: mînĭ [!] cîșe (VR. 1909, 7-8, 15 și 174). – Și cîj (Munt. est). adjectivcîș

2) cîș și hîș, interj. de alungat păsările domestice (rudă cu rut. agúš, auš și germ. husch). – În Suc. hucĭ! adjectivcîș

câș, adj. – Strâmb, de-a curmezișul. – Din bg. kus „scurt” (MDA). adjectivcâș

CÂȘ1 interj. v. hâș. adjectivcâș

HÂȘ interj. Cuvânt cu care se alungă găinile sau alte păsări (de curte). [Var.: câș, hâci interj.] – Onomatopee. adjectivhâș

CÎȘ1 interj. v. hîș. adjectivcîș

CÂȘ2, -Ă, câși, -e, adj., adv. 1. Adj. (Reg.) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete; ciung. 2. Adj. și adv. (Fam.) (Care este) strâmb. – Din câși (pl. lui *câs < bg. kus „scurt”). adjectivcâș

CÎȘ2, -Ă, cîși, -e, adj. (Regional) Care are o infir­mitate la mînă sau căruia îi lipsesc unul sau mai multe degete; ciung. Ai să rămîi cîș de mîna dreaptă. HOGAȘ, DR. 268. adjectivcîș

HÎȘ interj. Strigăt cu care se alungă găinile sau alte păsări. Hîș ! mînca-te-ar uliul să te mănînce ! SBIERA, P. 215. Hîș, cucurigu dracului ! ALECSANDRI, T. 175. Hîș ! pasăre, de-acolea, Că doar nu ești fiica mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171. – Variante: (Mold.) cîș (ALECSANDRI, T. 896), hîci (MARIAN, O. I 122, CONTEMPORANUL, II 13) interj. adjectivhîș

câș I adv. strâmb, deviat. II interj. folosită pentru intimidarea adversarului în timpul unui joc. adjectivcâși

caș, -uri, s.n. – (gastr.) Produs alimentar preparat din lapte închegat: „Laptele [de oaie] îl strecoară printr-o sâtă țesută din lână și curge într-o putină. Pune puțin cheag. După ce s-a închegat bine, ia jântalăul și bate laptele până se face iarăși în stare fluidă. Apoi, încetul, cu mâna, începe a-l aduna laolaltă și după puțin timp îl adună în forma unui caș. Când s-a consolidat bine cașul, îl scoate și-l pune în strecură ca să curgă jântuitul, pe care-l adună într-un vas din care scoate untul de oaie. După un timp oarecare, îl ia și îl pune pe comarnic, ca soarele să-l întărească, făcându-i-se un fel de coajă deasupra” (Bârlea 1924 II: 463). – Lat. caseus. substantiv masculincaș

CAȘ, (1) cașuri, s. n. 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat și stors de zer. 2. Substanță gălbuie-albicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. ◊ Expr. (Ir.) E cu caș(ul) la gură sau încă nu i-a picat cașul de la gură, se spune despre un tânăr nepriceput, lipsit de experiență (dar cu pretenții). [Pl. și: (m.) cași] – Lat. caseus. substantiv masculincaș

cas, casuri s. n. casetofon. substantiv neutrucas

!caș s. n. substantiv neutrucaș

*cas. Răŭ scris îld. caz. substantiv neutrucas

CAȘ, (1) cașuri, s. n. 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat și stors de zer. 2. Substanță gălbuie-albicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări sau, p. ext., în colțurile gurii unei persoane. ◊ Expr. (Ir.) A fi cu caș(ul) la gură = a fi tânăr, nepriceput. – Lat. caseus. substantiv neutrucaș

caș (cașuri), s. n.1. Produs alimentar din lapte închegat. – 2. Secreție bucală la copii și la puii de pasăre. – 3. (Trans. de Sud) Bucată, fragment. – Mr., megl. caș, istr. cǫș. Lat. caseus (Pușcariu 303; Candrea-Dens., 275; REW 1738; DAR); cf. it. cacio (sard. casu), sp. quoeso, port. queijo.Der. cășar, s. m. (tipar pentru brînză); cășerie, s. f. (parte a stînei unde se prepară cașul); cășos, adj. (care seamănă cu cașul). – Compară cîșlegi, s. f. pl. (carnaval), mr. cășleadze, cîșleagă, de la caș cu vb. a lega sau mai probabil de la un caseum ligare (Pușcariu 376; DAR; Candrea-Dens., 288), cf. lat. med. casleu „mensis November” în glosele de la Silos 67 și cîrneleagă. De la pl. cașuri provine tc. kașer „caș” (Meyer, Türk. St., I, 56). De la cășar, pe care Pușcariu 304 îl deriva direct din lat. casearius (ipoteză abandonată în DAR), ngr. ϰασσιάρα (Meyer, Neugr. St., II, 75). substantiv neutrucaș

caș n., pl. urĭ, și rar m. (lat. cáseus și cáseum, caș, brînză; it. cácio, sard. l. kasu, sp. quejo, pg. queijo; germ. käse). Brînză dulce nescursă de zer, așa cum se află în zăgîrnă saŭ după ce o scoțĭ de acolo (V. telemea). Dunga galbenă pe care o aŭ puiĭ de păsărĭ la încheĭetura cĭoculuĭ. Fig. A avea caș la gură, a fi cu cașu la gură, a fi încă copil. Cașu popiĭ, un fel de nalbă mică care crește ca o tufușoară și pe ale căreĭ fructe le mănîncă copiiĭ (malva rotundifolia). – Cașĭ se zice cînd e vorba de bucățĭ de caș. Dar și în acest caz se poate zice cașurĭ. substantiv neutrucaș

caș n. 1. partea închegată din lapte, brânză de oi, albă, moale și dulce la gust; cașu-popii, un fel de nalbă (Malva rotundifolia); 2. (La gură), materie albicioasă ce au păsărelele la colțurile gurei; 3. grămădire de salivă pe buze (mai ales la țigani). [Lat. CASEUS]. substantiv neutrucaș

CAȘ, (1) cașuri, s. n. 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat și stors de zer. 2. Substanță gălbuie-albicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. ◊ Expr. (Ir.) E cu caș(ul) la gură sau încă nu i-a picat cașul de la gură, se spune despre un tânăr nepriceput, lipsit de experiență (dar cu pretenții). [Pl. și: (m.) cași] – Lat. caseus. substantiv neutrucaș

CAȘ, cașuri, s. n. și cași, s. m. 1. Produs alimentar preparat din lapte de oaie închegat și stors de zer. Am văzut cu ochii mei cum au fost închise în baracă două cașuri cit masa ceea. CAMILAR, N. I 318. I-am adus caș nou frămîntat care știu că-i place. SADOVEANU, N. F. 147. Odată vine la el un cioban, c-un drăguț de caș, de să-l mănînci și cu ochii. RETEGANUL, P. III 7. 2. Substanță gălbuie-albicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. ◊ Expr. (Cu nuanță de ironie) A fi cu cașul la gură = a fi lipsit de experiență, nepriceput. substantiv neutrucaș

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicâș

câș   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular câș câșul câșă câșa
plural câși câșii câșe câșele
genitiv-dativ singular câș câșului câșe câșei
plural câși câșilor câșe câșelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z