bășcălie definitie

a lua (pe cineva) în bășcălie expr. v. a lua împrejur substantiv femininalua

bășcălíe (bășcălíi), s. f. – Muștruluială. Țig. baštali „șa (de călărit)” (Graur 127); semantismul prezintă analogii curioase cu fr. mettre sur la sellette și, în parte, cu rom. înșela. După Vasiliu, GS, VII, 103, ar fi o simplă var. de la bășcălui, de la bașcă. – Der. bășcăli, vb. (a mustra, a dojeni); beșteli, vb. (a mustra), pe care Drăgan, Dacor., VI, 263 îl derivă cu puțin succes din mag. bestya „animal”. substantiv femininbășcălie

BĂȘCĂLÍE s. f. (Fam., în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie = a-și bate joc (de cineva). substantiv femininbășcălie

bășcălíe f. (d. bașcaliŭ, pin aluzie la starea luĭ față de ișlicar). Fam. A lua în bășcălie, a lua în zeflemea, în rîs, la vale, peste picĭor. – Și -ărie. Pe Olt. și bașchíolă. La NPl. Ceaur, 90, baschíulă. substantiv femininbășcălie

BĂȘCĂLÍE s. f. (Familiar, în e x p r.) A lua (pe cineva) în bășcălie = a lua (pe cineva) peste picior, a-și bate joc de el. substantiv femininbășcălie

bășcălíe (fam.) s. f., art. bășcălía, g.-d. bășcălíi, art. bășcălíei substantiv femininbășcălie

BĂȘCĂLÍE s. f. (Fam.; în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie sau a face bășcălie (de cineva), a face de bășcălie (pe cineva) = a-și bate joc (de cineva), a face de râs pe cineva. – Et. nec. substantiv femininbășcălie

a face bășcălie expr. a ironiza, a batjocori. substantiv femininafacebășcălie