bătălắu1 (bătăuș) (pop.) s. m., art. bătălắul; pl. bătălắi substantiv masculinbătălău
bătălắŭ n., pl. ăĭe (d. bat). Rar. Unealtă de lemn de bătut ceva, precum: lopățica (filca) de bătut mingea saŭ rufele la spălat, bățu putineĭului, maĭu, chilugu de lemn de strivit usturoiu ș.a. Pl. Cĭocîrtiĭ (Acad.). – La Dos. pl. urĭ. substantiv masculinbătălăŭ
bătălắu2 (unealtă) (pop.) s. n., art. bătălắul; pl. bătăláie substantiv masculinbătălău
bătălău | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bătălău | bătălăul |
plural | bătălaie | bătălaiele | |
genitiv-dativ | singular | bătălău | bătălăului |
plural | bătălaie | bătălaielor |
bătălău | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bătălău | bătălăul |
plural | bătălaie | bătălaiele | |
genitiv-dativ | singular | bătălău | bătălăului |
plural | bătălaie | bătălaielor |