BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie. – Din baie1. verbbăi
băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă verbbăi
BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1. verbbăi
BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2. verbbăi
BĂÍ, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie; a se îmbăia, a se scălda. (F i g.) [Burghezii] trîndavi, lacomi, mîndri se scald și se băiesc în lacrimi de-a mulțimii. CONTEMPORANUL, I 205. verbbăi
băire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | băire | băirea |
plural | băiri | băirile | |
genitiv-dativ | singular | băiri | băirii |
plural | băiri | băirilor |