BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bădică. substantiv masculinbădicuță
BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică. – Bădică + suf. -uță. substantiv masculinbădicuță
BĂDICÚȚĂ s. m. (Mold., Bucov.) Diminutiv al lui bădică. Iartă-mă, bădicută am greșit. NEGRUZZI, S. III 38. substantiv masculinbădicuță
bădicuță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bădicuță | bădicuța |
plural | bădicuți | bădicuții | |
genitiv-dativ | singular | bădicuță | bădicuței |
plural | bădicuți | bădicuților |