băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă verb tranzitivbăcăni
BĂCĂNÍ, băcănesc,. vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan2 (2). – Din băcan2. verb tranzitivbăcăni
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi, a roși cu băcan. ♦ Refl. (Despre femei, ironic) A-și drege fața cu suliman roșu, a-și da cu roșu pe față. Ca o paparudă se băcănește cu roșu pe obraz. STANCU, D. 168. verb tranzitivbăcăni
băcănésc v. tr. (d. băcan 2). Munt. Colorez cu băcan: a băcăni oŭăle. verb tranzitivbăcănesc
băcănire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | băcănire | băcănirea |
plural | băcăniri | băcănirile | |
genitiv-dativ | singular | băcăniri | băcănirii |
plural | băcăniri | băcănirilor |