bîrsă (bîrse), s. f. – Piesă care susține plazul plugului. Var. bîrță. Slov. brdce „piesă de lemn care susține năvodul”, moravul brdce „cruce de căruță” (Densusianu, GS, I, 142). Scriban îl pune în legătură, fără nici o probabilitate, cu alb. verz „rindea”. substantiv femininbîrsă
BẤRSĂ, bârse, s. f. (Reg.) Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Comp. alb. vërz. substantiv femininbârsă
bî́rsă f. pl. e (cp. cu alb. verz, verts, răzuitoare de lemn). Feru cel lat din stînga înfipt perpendicular pe grindeĭu pluguluĭ și mărginit jos de plaz. El, unit cu cúcura (cormana), formează un unghĭ care taie pământu. substantiv femininbîrsă
bấrsă, -e, s.f. – Element din compunerea plugului de lemn. Bucata de fier care leagă cureaua și brăzdarul de grindei: „Uitându-mă după dânsa / Mi s-o rupt plazu și bârsa. / Eu făcându-mi bârsă nouă / Mni s-o rupt grindeiu’n doauă” (Țiplea 1906: 493). – Drăganu (1920: 27) propune sensul de „mesteacăn” (în limba traco-dacică): bârsa plugului putea fi confecționată din lemn de mesteacăn sau frasin; Cuv. autohton, cf. alb. vërz (NDU). substantiv femininbârsă
bấrsă s. f., g.-d. art. bấrsei; pl. bấrse substantiv femininbârsă
bârsă (bârță) f. bucată de lemn sau de fier ce leagă plazul cu grindeiul plugului. [Origină necunoscută]. substantiv femininbârsă
BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. v ë r z. substantiv femininbârsă
Bârsa f. 1. (Țara), ținut al Brașovului, câmpie la S.-V. de Brașov, numită de Sași Burzenland; 2. (Munții), porțiunea Carpaților spre apus de munții Buzăului, în care e așezat Brașovul; 2. (Râul), afluent de a stânga Oltului. temporarbârsa
Țara Bârsei f. V. Bârsa. temporarțarabârsei
bârsă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bârsă | bârsa |
plural | bârse | bârsele | |
genitiv-dativ | singular | bârse | bârsei |
plural | bârse | bârselor |