bântuială definitie
- Vezi aici mai multe rimebântuială
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubâ
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubân
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuală
BÂNTUIÁLĂ, bântuieli, s. f. (Pop.) Supărare, necaz, vătămare. Să le păzească de orice răutăți și bântuieli (ISPIRESCU). – Din bântui + suf. -eală. substantiv femininbântuială
bîntuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a bîntui și rezultatu eĭ (perdere, pagubă). Ispită (Bibl. 1688). substantiv femininbîntuĭală
bântuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bântuiélii; pl. bântuiéli substantiv femininbântuială
bântueală f. starea celui bântuit: stricăciune, pagubă mare. substantiv femininbântueală
BÂNTUIÁLĂ, băntuieli, s. f. (Pop.) Supărare, necaz. [Pr.: -tu-ia-] – Bântui + suf. -eală. substantiv femininbântuială
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibântuială
| bântuială | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | bântuială | bântuiala |
| plural | bântuieli | bântuielile | |
| genitiv-dativ | singular | bântuieli | bântuielii |
| plural | bântuieli | bântuielilor | |