bâha definitie
- Vezi aici mai multe rimebâha
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubâ
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubâh
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuha
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuâha
bâha f. năravul boului care nu vrea să tragă oricâte lovituri i s´ar da. [Origină necunoscută]. temporarbâha
bî́hă f., pl. inuz. e (bg. bŭh, id. Bern. 1, 107). Vechĭ. A prinde bîhă, a prinde nărav (o vită), a nu vrea să tragă. A tăgădui. Ban. A pune bîha, a pune opor, a se opune. temporarbîhă
bấhă, bâhe, s.f. – 1. Presimțire, vâlfă: „Mi-o vinit mie bâhă înainte de a păți” (Faiciuc 1998). 2. Poftă, chef: „I vine bâhă de dus” (Faiciuc 1998). – Et. nec. temporarbâhă