buzunărit n. bani de buzunar: bani... pentru buzunăritul Adelei și al meu AL. adjectivbuzunărit
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar. – Din buzunar. verb tranzitivbuzunări
buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă verb tranzitivbuzunări
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar. verb tranzitivbuzunări
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura (cuiva), din buzunar. Îi buzunărea, luîndii-le portofelele, inelele, ceasornicele. CAMILAR, N. I 195. verb tranzitivbuzunări
buzunărésc v. tr. (d. buzunar). Fur din buzunare: pungașii buzunăresc lumea. verb tranzitivbuzunăresc
buzunărit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | buzunărit | buzunăritul | buzunărită | buzunărita |
plural | buzunăriți | buzunăriții | buzunărite | buzunăritele | |
genitiv-dativ | singular | buzunărit | buzunăritului | buzunărite | buzunăritei |
plural | buzunăriți | buzunăriților | buzunărite | buzunăritelor |