buzunar definitie

a avea pe cineva în buzunar expr. a avea un avantaj (asupra cuiva); a fi superior (cuiva) substantiv neutruaavea

a face (cuiva) buzunar expr. (friz.) a tăia clientul cu briciul pe un obraz. substantiv neutruaface

buzunár (-re), s. n. – Pungă interioară la haine. – Var. buzdunar, boz(d)unar, bozinar, posunar etc. Mr. buzunar. Ngr. μπουζουνάρα (Cihac, II, 641; DAR), din gr. ζωνάριον, cf. tc. zunnar „cingătoare de călugăr.” – Der. buzunări, vb. (a fura din buzunarul cuiva, a umbla în buzunarul cuiva); buzunărit, s. n. (furt); buzunăreală, s. f. (furt); îmbuzunări, vb. (a pune în buzunar, a încasa; a fura, a buzunări), cuvînt rar, format artificial, pe baza fr. empocher. substantiv neutrubuzunar

buzunár s. n., pl. buzunare (buzunări) substantiv neutrubuzunar

buzunar n. săculeț cusut în haină, unde se pun bani sau alte lucruri [Gr. mod. BUZUNÉRI]. substantiv neutrubuzunar

BUZUNAR antreu, bonjur, bughelar, caraiman, caraman, căldură, cegmegea, clapsă, coajă, a doua la căldură, extremă, flanc, găleată, gușă, jeb, la clapsă, la crăcan, la prima, la stradă, mușama, ploscă, poznar, prima la căldură, primărie, pungă, răsuflătoare, sarsana, scoarță, sertar, a treia la căldură, tuflă, vast. substantiv neutrubuzunar

buzunár s. n., pl. buzunáre substantiv neutrubuzunar

BUZUNÁR, buzunare, s. n. Un fel de pungă cusută la haine, în care se țin lucruri mărunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar: p. ext. de format sau de proporții mici. ◊ Expr. A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor. Bani de buzunar = sumă mică de bani, prevăzută pentru cheltuieli mărunte. A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător). A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa. A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunár s. n.] – Ngr. buzunári. substantiv neutrubuzunar

buzunár n., pl. e (ngr. ypozonari, dial. buzunari, d. vgr. ypo, dedesupt și zone, cingătoare, zonă, chimir; dim. zonarion, ngr. zunari). Pungă cusută înăuntru haĭnelor p. a pune banĭ ș.a. – În vest pozunar și pozînar. – Pl. mold. și ărĭ (cp. cu mădular): lapte acru’n călămărĭ, chiŭ și vaĭ pin buzunărĭ (Țăranu despre funcționărașĭ). substantiv neutrubuzunar

BUZUNÁR, buzunare, s. n. Un fel de pungă interioară cusută la haine, în care se țin lucruri mărunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar; p. ext. de format sau de proporții mici; de valoare redusă. Ediție de buzunar. ◊ Expr. A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu. Bani de buzunar = sumă de bani pentru cheltuieli mărunte. A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător). A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa. A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunár s. n.] – Din ngr. buzunára. substantiv neutrubuzunar

BUZUNÁR, buzunare, s. n. Un fel de săculeț (de pînză, mătase etc.) cusut la haine, de obicei pe partea dinăuntru, în care se țin lucruri mărunte (batistă, bani etc.). Îmi umplu buzunarul cu maci, maci mulți, cu sîngele-voinicului și albăstrele. SAHIA, N. 24. Mi-am umplut buzunarele cu mere trotușe. SADOVEANU, N. F. 40. Însuși Tudorică Măslină scotea din tainele adinei ale buzunarelor sale o jumătate de sorcovăț și îi dădea, drumul în scripca lui Buruiană. HOGAȘ, DR. II 109. (în forma de pl. buzunări) Logofete brînză-n cui, lapte acru-m călămări, chiu și vai prin buzunări. CREANGĂ, A. 12. ◊ Loc; adj. De buzunar = care se poartă în buzunar; p. ext. de format sau de proporții (foarte) mici. Ceas de buzunar. Aparat de radio de buzunar. Dicționar de buzunar. ▭ Bani de buzunar = sumă mică de bani, destinată cheltuielilor mărunte de fiecare zi. Lampă de buzunar = lampă mică, funcționînd cu o baterie electrică. ◊ Expr. A fi (tot) cu mîna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor. A da din buzunar = a plăti din bani proprii o pagubă (de care nu ești răspun­zător). A băga în buzunar = a-și însuși o sumă de bani fără justificare. A avea (sau a băga, a vîrî) în buzunar (pe cineva) = a avea (pe cineva) în puterea sau la dis­creția sa, a fi sigur de el, a-l avea la mînă. A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva, că va ajunge în stăpînirea unui lucru. Are examenul în buzunar. – Pl. și: buzunări. – Variantă: (regional) pozunár (MACEDONSKI, O. III 25, ANT. LIT. Pop. I 270) s. n. substantiv neutrubuzunar

cu mâna-n fund / în buzunar expr. fără (a aduce) nimic. substantiv neutrucumânanfund

a scutura buzunarele / punga (cuiva) expr. a lua (cuiva), prin mijloace necinstite, toți banii; a stoarce (pe cineva) de bani. substantiv neutruascuturabuzunarele

a da buzunări la burți expr. (intl.) a lovi cu cuțitul în burtă. substantiv neutruadabuzunărilaburți

a-i sufla vântul în pungă / prin buzunare expr. a rămâne fără bani. substantiv neutruaisuflavântulînpungă

a sta cu mâinile în buzunar / în sân expr. v. a sta cu brațele încrucișate. substantiv neutruastacumâinileînbuzunar

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută substantiv neutruaaveaofațădeconforttrei

a cunoaște ca pe propriul buzunar expr. v. a cunoaște ca-n palmă. substantiv neutruacunoaștecapepropriulbuzunar