reduceri si promotii 2018
Definitie butonieră - ce inseamna butonieră - Dex Online

butonieră definitie

a-i face (cuiva) o butonieră expr. a tăia (pe cineva) pe burtă. substantiv feminin aiface

BUTONIÉRĂ s.f. 1. Deschizătură mică, tivită pe margine, la haine sau rufe, în care se încheie un nasture; mică tăietură în reverul unei haine bărbătești; (p. ext.) parte a reverului unei haine unde se pune o floare, o insignă etc. 2. (Geol.) Depresiune excavată în zona centrală a unui dom (2), mărginită de cueste situate față în față și închisă la un capăt în formă de potcoavă. [Pron. -ni-e-. / < fr. boutonnière]. substantiv feminin butonieră

BUTONIÉRĂ s. f. 1. deschizătură, tivită pe margine, la haine sau lenjerie, în care se încheie un nasture; mică tăietură la reverul unei haine bărbătești. 2. depresiune excavată prin eroziune în zona centrală a unui dom1 (2), mărginită de cueste situate față în față. 3. mică incizie în piele care permite accesul în plan subiacent. (< fr. boutonière) substantiv feminin butonieră

*butoniéră f., pl. e (fr. bounnière, it. bottoniera). Barb. Cheotoare. substantiv feminin butonieră

butoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. butoniérei; pl. butoniére substantiv feminin butonieră

butonieră f. gaura hainei unde se petrece butonul. substantiv feminin butonieră

BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Fr. boutonnière. substantiv feminin butonieră

BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului cu o astfel de tăietură, unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. boutonnière. substantiv feminin butonieră

BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pînză etc., ale cărei margini sînt bine întărite și în care se încheie un nasture. ◊ Tăietură mică de același fel în reverul unei haine bărbătești; p. e x t. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. Domnul Ciolac... purta veșnic o floare roșie la butonieră. SADO­VEANU, N. F. 136. Elegant, zîmbitor, c-o floare la buto­nieră, cu mersul legănat, salută respectuos. BART, E. 295. -Pronunțat: -ni-e-. substantiv feminin butonieră

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului butonieră

butonieră   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular butonie butoniera
plural butoniere butonierele
genitiv-dativ singular butoniere butonierei
plural butoniere butonierelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z