BUTIRÁT s. m. sare a acidului butiric. (< fr. butyrate) substantiv masculinbutirat
butirát s. m., pl. butiráți substantiv masculinbutirat
BUTIRÁT, butirați, s. m. Sare sau ester al acidului butiric, cu miros de flori sau de fructe, întrebuințat în parfumerie, în industria alimentară. – Din fr. butyrate. substantiv masculinbutirat
butirat substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | butirat | butiratul |
plural | butirați | butirații | |
genitiv-dativ | singular | butirat | butiratului |
plural | butirați | butiraților |