BUTÁR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care are în seamă buțile cu vin într-o pivniță. – Din bute + suf. -ar. substantiv masculinbutar
butár m. (d. bute). Munt. Rar. Îngrijitoru butoaĭelor uneĭ curțĭ boĭereștĭ. (Od.) Dogar. substantiv masculinbutar
butár (înv., reg.) s. m., pl. butári substantiv masculinbutar
BUTÁR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Dogar de buți; persoană care are în seama ei buțile cu vin dintr-o pivniță. – Bute + suf. -ar. substantiv masculinbutar
BUTÁR, butari, s. m. (Munt., rar) Persoană care are în seamă buțile într-o pivniță. Pivnicerii și butarii se coborîră sub boltă. ODOBESCU, S. I 83. substantiv masculinbutar
butar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | butar | butarul |
plural | butari | butarii | |
genitiv-dativ | singular | butar | butarului |
plural | butari | butarilor |