butan definitie

BUTÁN s.n. Hidrocarbură saturată din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă. [< fr. butane]. substantiv masculin butan

BUTÁN s. m. hidrocarbură saturată, gazoasă sau lichefiată, din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă, combustibil în sinteza cauciucului etc. (< fr. butane) substantiv masculin butan

BUTÁN s. n. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele din zăcămintele de petrol sau se obține pe cale industrială. – Fr. butan. substantiv masculin butan

bután, -uri, s.n. – 1. Butuc; element component al roții de lemn; bucium. Atestat cu acest sens în satele de pe valea Marei și a Izei. 2. Buștean, trunchi de copac: „Eu numa îmi adun butani” (Bârlea 1924: 9). – Et. nec. (MDA). substantiv masculin butan

!bután s. n. substantiv masculin butan

BUTÁN, butani, s. m. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială. – Din fr. butane. substantiv masculin butan

BUTÁN s. n. Hidrocarbură care se găsește în gazele din zăcămintele de petrol; pe cale industrială se obține în instalațiile de stabilizare a gazolinei. substantiv masculin butan