BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Comp. magh. buta. adjectivbutac
butác, -ă adj. (d. but 1. Cp. și cu butuc). Scurt și gros, vorbind de coarnele boĭlor: coarne butace. Care are coarne butace (saŭ și cĭunt de un corn): boŭ butac. – Și butácĭ, -ce, pl. tot -cĭ, -ce (ca sugacĭ). adjectivbutac
!butác (rar) adj. m., s. m., pl. butáci; adj. f., s. f. butácă, pl. butáce adjectivbutac
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Rar; despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. b u t a. adjectivbutac
butac adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | butac | butacul | butacă | butaca |
plural | butaci | butacii | butace | butacele | |
genitiv-dativ | singular | butac | butacului | butace | butacei |
plural | butaci | butacilor | butace | butacelor |